Narragansett

Narragansett este o rasa de curcan de patrimoniu dezvoltata in Statele Unite. Este o pasare de talie mare, cu un penaj distinctiv gri, negru si bej, diferita prin aspectul sau de rasele comerciale albe crescute in fermele industriale. Numele rasei provine de la Golful Narragansett din Rhode Island, zona in care a fost stabilizata pentru prima data.

Narragansett este apreciat pe ferme mici si gospodarii pentru ca se reproduce natural, pasunaza eficient si tolereaza o gama variata de conditii climatice. Gainile au instincte materne puternice si un temperament echilibrat, insusiri care fac rasa potrivita pentru crescatorii care doresc sa-si produca propriii pui de curcan, fara sa fie nevoiti sa-i achizitioneze in fiecare sezon.

Pasarile sunt calme si vigilente. In general sunt usor de manipulat si mai putin agitate decat unii curcani de patrimoniu, desi raman zburdatori activi care au nevoie de spatiu pentru a pasuna.

Cui i se potriveste

Narragansett este potrivit crescatorilor care au spatiu pentru o turma de pasunat si doresc o rasa de patrimoniu cu reproductie naturala. Temperamentul calm si rezistenta sa il fac gestionabil si pentru crescatorii incepatori, in timp ce valoarea sa duala, pentru carne si reproductie, atrage fermierii care practic o agricultura de subzistenta. Nu este indicat pentru sisteme intensive, exclusiv in spatii inchise, unde nu poate pasuna liber.

Rasa Narragansett a luat nastere in zona Golfului Narragansett din Rhode Island la inceputul si mijlocul secolului al XIX-lea. S-a format prin incrucisarea curcanului salbatic estic nativ cu curcanii domestici pe care colonistii europeni ii adusesera in Noua Anglie. Aceasta origine mixta i-a conferit rasei coloratura gri distinctiva si caracterul rezistent si independent.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Narragansett era o rasa de baza a industriei avicole din sudul Noii Anglii. Turmele erau raspandite in Rhode Island si in statele vecine, unde pasarile erau crescute pentru piata si pretuite pentru talia si calitatea carnii.

Rasa a fost admisa in Standardul de Perfectiune al Asociatiei Americane de Avicultura in 1874, moment care a consacrat-o oficial ca rasa standardizata. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea era una dintre cele mai importante rase comerciale de curcan din regiune.

Cererea a scazut pe parcursul secolului XX, pe masura ce curcanul cu piept lat alb a preluat dominatia in productia comerciala. Efectivele de Narragansett s-au redus drastic, rasa devenind rara. Interesul reinoit pentru avicultura de patrimoniu si fermele mici a contribuit de atunci la refacerea efectivelor, desi rasa ramane mai putin raspandita decat rasele comerciale.

Narragansett este un curcan mare, bine proportionat. Trasatura sa cea mai caracteristica este penajul gri-otel pana la negru mat, produs de pene negre cu varfuri gri. Aripile prezinta dungi late albe, iar coada este gri cu benzi negre si margine mai deschisa la culoare. Capul si partea superioara a gatului sunt lipsite de pene, iar tegumentul isi schimba culoarea de la rosu la alb-albastrui in functie de starea pasarii si de sezon.

Penaj si colorit

Culoarea de fond gri este semnul distinctiv al rasei si rezulta dintr-o mutatie de culoare ce actioneaza asupra tiparului bronz. Masculii adulti poarta o barba neagra pe piept. Picioarele si degetele au o culoare somon intens pana la brun. Intensitatea culorii variaza de la un individ la altul, dar exemplarele bine marcate prezinta benzi gri curate si dungi albe nete pe aripi.

Rasa Narragansett este cunoscuta pentru un temperament calm si echilibrat. Pasarile sunt agreabile si de obicei usor de manipulat, ceea ce explica in parte popularitatea rasei pe fermele mici. Nu sunt la fel de nervoase sau agitate ca unii curcani de patrimoniu, desi raman active si atente la imprejurimi.

Fata de ingrijitori pasarile sunt in general tolerante si curioase. Tind sa fie precaute fata de straini si de perturbari neobisnuite, iar vigilenta lor le face prompt la semnalele de alarma. In cadrul turmei se stabileste o ierarhie clara, fara o agresivitate deosebita. Masculii se afiseaza si adopta posturi de dominanta in sezonul de reproductie, comportament normal pentru specie.

Narragansett sunt pastunatori remarcabili si prefera sa umble pe pasune, unde vaneaza insecte si consuma verdeturi. Gainile sunt mame atente, o trasatura pentru care rasa este in mod special apreciata.

Narragansett este un curcan rezistent, cu cerinte reduse de intretinere, adaptat managementului in aer liber, pe pasune sau in sistem semiliber. Nevoile principale de ingrijire sunt: adapost sigur, apa curata, spatiu pentru pasunare si protectie impotriva pradatorilor.

Ingrijirea penajului

• Curcanii isi intretin singuri penajul; tunderea sau curatarea de rutina nu sunt necesare
• Asigurati o zona uscata de baie in praf pentru controlul parazitilor externi
• Verificati periodic picioarele si labele pentru semne de raie sau leziuni
• Mentineti asternutu uscat pentru a preveni murdaria penajului si problemele la picioare

Miscare

• Permiteti accesul zilnic la pasune sau la un tarc mare pentru furajare
• Asigurati stinghii solide la diferite inaltimi pentru percare nocturna
• Oferiti spatiu suficient pentru ca masculii sa se afiseze si turma sa se miste liber

Mediu

Rasa tolereaza rezonabil atat frigul cat si caldura, datorita originii sale mixte. Pasarile au totusi nevoie de un adapost uscat, ferit de curenti, pentru percare nocturna, si de umbra in zilele toride. Imprejmuirile sigure si un cotet incuiat noaptea sunt esentiale, deoarece curcanii sunt vulnerabili in fata vulpilor, ratomilor si pasarilor de prada.

Narragansett se dezvolta optim cu un program de furajare adaptat stadiului de viata. Puii de curcan au nevoie de un starter cu continut ridicat de proteine pentru a sustine cresterea rapida din primele saptamani, cu reducerea treptata a proteinelor pe masura ce pasarile se maturizeaza. Efectivul de reproductie adult este mentinut pe un furaj de intretinere cu continut proteic mai scazut. Pasarile care pasuneaza isi completeaza ratia cu insecte, verdeturi si seminte, ceea ce reduce costul furajarii si imbunatateste conditia fizica.

Suplimente si gustari

Puneti la dispozitie grit insolubil la discretie, pentru ca pasarile sa poata macina furajul si iarba. Oferiti separat o sursa de calciu, cum ar fi cochilii de stridii, pentru gainile ouatoare. Verzele, viermii de faina si boabele sparte sunt gustari bune ocazionale, fara a inlocui insa ratia echilibrata. Apa curata si proaspata trebuie sa fie disponibila permanent.

Narragansett este considerat o rasa rezistenta, cu buna rezistenta la boli, in general robust atunci cand beneficiaza de adapost curat si un management corespunzator. Ingrijiti corect, curcanii traiesc de obicei 5 pana la 10 ani, mai mult decat curcanii comerciali cu piept lat, care nu sunt selectati pentru longevitate. Cele mai multe probleme de sanatate au la origine conditii de umiditate, supraaglomerare sau partajarea terenului cu gainile.

Ingrijire preventiva

• Mentineti adapostul uscat, curat si bine ventilat
• Evitati cresterea curcanilor pe acelasi teren cu gainile, pentru a limita histomonoza
• Asigurati apa curata si rotati pasunea pentru a intrerupe ciclurile parazitare
• Carantinati pasarile noi inainte de a le introduce in turma
• Monitorizati regulat conditia corporala si excrementele

Narragansett este o rasa de pasune care se dezvolta optim atunci cand are spatiu sa umble. O configuratie practica presupune un cotet sigur si uscat pentru percare nocturna, combinat cu o zona mare imprejmuita sau pasune deschisa pentru furajarea in timpul zilei. Cotete protejeaza impotriva intempersilor si a pradatorilor, iar pasunea mentine pasarile active si bine hranite.

Lista de verificare pentru amenajare

• Cotet uscat, bine ventilat, cu asternut gros si curat
• Stinghii rezistente montate deasupra pardoselii
• Imprejmuire rezistenta la pradatori si cotet incuiat noaptea
• Pasune sau tarc mare pentru furajare zilnica
• Zone umbroase si apa permanenta in sezonul cald
• Locuri de cuibarit linistite si adapostite pentru gaini

Gainile Narragansett sunt clocitoare naturale de incredere si vor ecloza si creste adesea puii cu putina interventie din exterior. Crescatorii care doresc sa controleze momentul eclozarii sau sa obtina un numar mai mare de pui pot recurge la incubatia artificiala. Ouale de curcan necesita aproximativ 28 de zile pentru eclozare, mai mult decat ouale de gaina, si au nevoie de temperatura, umiditate si intoarcere constante pe toata durata incubatiei.

Etapele eclozarii

1. Colectati oua curate, nedeteriorate si depozitati-le cu varful in jos timp de maxim 7 pana la 10 zile
2. Incalziti incubatorul la 37,5 grade Celsius si lasati-l sa se stabilizeze inainte de a introduce ouale
3. Introduceti ouale si intoarceti-le de mai multe ori zilnic pana in ziua 25
4. Examinati la ovoscop in jurul zilelor 10 si 25 pentru a verifica dezvoltarea si a elimina ouale clare
5. Opriti intoarcerea in ziua 25, cresteti umiditatea si lasati ouale in repaus pentru eclozare
6. Lasati puii in incubator pana se usuca si se pufesc, apoi transferati-i in brooderle incalzit