Beltsville Small White

Beltsville Small White este o rasă patrimonială de curcan de talie mică, dezvoltată în Statele Unite. A fost crescută pentru a oferi o carcasă de dimensiuni potrivite gospodăriei, într-o perioadă când curcanele comerciale erau păsări mari, destinate restaurantelor și instituțiilor. Rezultatul este o pasăre suficient de mică pentru a fi servită la masa familiei, păstrând totodată un raport bun dintre carne și oase.

Rasa are penaj alb și un corp lat, bine acoperit cu carne, pe un schelet scurt. Adulții sunt vizibil mai mici față de varietățile Broad Breasted care domină producția comercială și păstrează capacitatea de a se împerechea natural și de a se hrăni singuri. Temperamentul este una dintre trăsăturile definitorii ale rasei: păsările sunt calme, blânde și docile, ceea ce le face ușor de gestionat în efective mici și pe proprietăți mai mici.

Cererea s-a deplasat spre păsările comerciale mai mari în a doua jumătate a secolului al XX-lea, iar Beltsville Small White a scăzut considerabil ca număr. Astăzi este crescut mai ales de iubitorii de păsări patrimoniale și de fermele mici, nu la scară comercială.

Cărui tip de crescător i se potrivește

Rasa se potrivește crescătorilor care doresc un curcan patrimonial pe o proprietate mai mică și o carcasă dimensionată pentru o familie, nu pentru o mulțime. Firea calmă și împerecherea naturală o fac o alegere practică pentru cei care învață să crească și să reproducă curcani. Este mai puțin potrivită crescătorilor care urmăresc greutăți maxime de carcasă, unde liniile comerciale Broad Breasted sunt net superioare.

Beltsville Small White își trage numele din Beltsville, Maryland, locul unde Departamentul Agriculturii al Statelor Unite desfășura cercetări avicole. Rasa a fost dezvoltată acolo printr-un program deliberat de ameliorare, folosind stocuri de curcani albi mai mici pentru a fixa o pasăre compactă, bine acoperită cu carne.

Obiectivul din spatele rasei era unul practic. Curcanele comerciale ale epocii erau mari, iar o pasăre întreagă reprezenta prea multă carne pentru masa obișnuită a familiei. Amelioratorii au urmărit o carcasă mai mică, pe care o gospodărie o putea cumpăra, frige și consuma fără a rămâne cu cantități mari de carne rămasă, menținând totodată un randament bun și penaj alb pentru o pasăre cu aspect curat la sacrificare.

Rasa a fost recunoscută ca varietate distinctă și a cunoscut o perioadă de popularitate reală pe piața fripturilor mici. Era promovată drept un curcan potrivit bucătarului casnic și cuptoarelor mai mici, iar un timp a acoperit un segment clar al pieței.

Acea poziție nu s-a menținut. Pe măsură ce producția a crescut în scară, iar depozitarea la congelator și cuptoarele mai mari au devenit comune, preferințele cumpărătorilor s-au orientat spre păsări mai mari, iar Broad Breasted White a ajuns să domine. Numărul exemplarelor de Beltsville Small White a scăzut abrupt, trecând în mare parte din uz comercial. Supraviețuiește astăzi prin efortul crescătorilor de păsări patrimoniale care lucrează pentru menținerea rasei.

Beltsville Small White este un curcan mic și compact, cu un corp lat, bine rotunjit, purtat pe un schelet scurt. Impresia generală este cea a unei păsări pe deplin acoperite cu carne, dar în miniatură față de curcanele comerciale. Capul și gâtul prezintă pielea goală și cărnoasă specifică curcanilor, inclusiv moțul și bărbiuțele, care se înroșesc și se umflă când masculul face paradă.

Penaj și culoare

Penajul este alb pe tot corpul, ceea ce lasă carcasa sacrificată fără pene de puf închise la culoare. Pielea goală a capului și gâtului variază de la roz la roșu și își schimbă culoarea în funcție de starea păsării, devenind mai intensă în timpul paradei. Masculii maturi poartă o barbă închisă la culoare pe piept. Fluierele și picioarele sunt pale. Penajul alb și corpul mic și lat sunt trăsăturile care disting cel mai clar rasa de curcanele albe mai mari.

Beltsville Small White este cunoscut pentru un temperament calm și echilibrat. Păsările sunt blânde și docile și suportă mai bine confinarea și creșterea în spații restrânse decât rasele mai nervoase. Aceasta face rasa ușor de gestionat pentru crescătorii care doresc curcani într-un efectiv mic sau alături de alte păsări de curte.

În prezența oamenilor, păsările sunt în general liniștite și tolerante față de manipularea de rutină, ceea ce ajută la hrănire, controale de sănătate și în perioada de reproducere. Masculii fac paradă și pot deveni asertivi în sezonul de reproducere, lucru normal pentru curcani, dar rasa nu este cunoscută pentru agresivitate persistentă ca unele linii. Femelele sunt atente și harnice când clocesc și cresc puii.

În prezența altor păsări, rasa se adaptează rezonabil de bine, cu condiția să existe suficient spațiu și acces la hrănitoare pentru a evita competiția. Curcanele și găinile sunt uneori ținute separat pentru gestionarea riscului de boli, nu din cauza temperamentului. Rasa păstrează un comportament activ de căutare a hranei și va rătăci și se va hrăni singură când i se permite accesul în aer liber.

Îngrijire corporală

• Curcanele se curăță singure prin aranjarea penelor, deci băile regulate nu sunt necesare.
• Asigurați o zonă uscată pentru băi de praf pentru a controla paraziții externi.
• Verificați picioarele pentru acarieni scuamoși, tăieturi și bumblefoot în timpul manipulării.
• Tăiați unghiile sau ciocul supracrescute numai dacă apare o problemă; păsările care se hrănesc activ se întrețin de obicei singure.

Exercițiu

• Permiteți accesul zilnic la un padoc securizat sau pășune pentru hrănire și mișcare.
• Rotiți terenul sau asigurați drenaj bun pentru a limita acumularea de noroi și paraziți.
• Asigurați cocoașe joase; chiar și păsările robuste vor dormi la înălțime față de sol.
• Asigurați spațiu și hrănitoare suficiente pentru ca păsările să nu fie forțate să concureze.

Mediu de viață

Adăpostiți efectivul într-un adăpost uscat, ferit de curenți, bine ventilat, cu așternut curat și uscat și o ușă solidă împotriva prădătorilor. Rasa este rezistentă, dar beneficiază de umbră și apă la căldură și de adăpost uscat, ferit de vânt, la frig. Un padoc sau o pășune împrejmuită, care poate fi încuiată noaptea, se potrivește obiceiurilor de căutare a hranei ale rasei, menținând totodată păsările în siguranță.

Curcanele au nevoie de mai multe proteine decât găinile, mai ales în perioada de creștere. Administrați un starter și un furaj de creștere pentru curcani sau fazan, cu conținut ridicat de proteine, în primele săptămâni, apoi treceți la o rație de întreținere sau reproducere pe măsură ce păsările se maturizează. Pășunatul completează dieta, dar nu trebuie să înlocuiască un furaj echilibrat. Asigurați nisip insolubil dacă păsările consumă boabe întregi sau pășunează, deoarece nisipul ajută la măcinarea hranei.

Recompense și suplimente

Verdețuri, legume din grădină și cantități mici de boabe pot fi oferite ca recompense, menținute la o parte minoră din dietă pentru a nu dilua rația echilibrată. Asigurați nisip pentru păsările care consumă furaje grosiere sau boabe întregi și oferiți o sursă de calciu, cum ar fi coajă de scoică zdrobită, separat, pentru femelele care ouă. Apa curată trebuie să fie disponibilă în permanență.

Beltsville Small White este o rasă patrimonială rezistentă. Deoarece păstrează o dimensiune corporală naturală și capacitatea de a se împerechea și hrăni singur, evită o parte din problemele de picioare și inimă observate la liniile comerciale foarte grele. Cu o îngrijire bună, o pasăre poate trăi între 5 și 10 ani, deși păsările crescute pentru masă sunt sacrificate mult mai devreme. Majoritatea problemelor de sănătate sunt legate de condiții umede, paraziți sau furaje necorespunzătoare, nu de rasă în sine.

Îngrijire preventivă

• Mențineți adăpostul uscat, curat și bine ventilat.
• Rotiți terenul și evitați supraaglomerarea pentru a limita acumularea de paraziți.
• Separați curcanele de găini acolo unde capul negru reprezintă o problemă.
• Puneți în carantină păsările noi înainte de a le introduce în efectiv.
• Urmați un plan de deparazitare și vaccinare stabilit cu veterinarul, adaptat zonei dumneavoastră.

Rasa este crescută similar altor curcani patrimoniali: un adăpost solid pentru noapte asociat cu un padoc exterior securizat sau o pășune. Adăpostul protejează împotriva intemperiilor și prădătorilor, iar padocul oferă spațiul de hrănire pe care rasa îl folosește bine. Ventilație bună fără curenți, așternut uscat și o ușă ce poate fi încuiată sunt elementele de bază. Deoarece rasa este mică și activă, nu necesită armătura masivă a păsărilor uriașe, dar gardurile trebuie să fie totuși impermeabile la prădători.

Listă de verificare instalare

• Adăpost uscat, ventilat, cu așternut curat
• Cocoașe joase și solide pentru dormit
• Adăpători și hrănitoare curate cu suficiente puncte de acces
• Padoc sau pășune sigure și împrejmuite pentru pășunat în timpul zilei
• Umbră și adăpost împotriva vântului pentru vreme caldă și rece
• Gard impermeabil la prădători și ușă de noapte ce poate fi încuiată

Ouăle de curcan necesită aproximativ 28 de zile pentru a ecloza, mai mult decât ouăle de găină. Clocirea poate fi realizată natural sub o cloșcă de curcan, pe care rasa o gestionează bine, sau în incubator pentru loturi mai mari sau mai controlate. Colectați ouă curate, sănătoase și depozitați-le cu vârful în jos într-un loc răcoros timp de maximum aproximativ o săptămână înainte de punerea la clocit. Indiferent de metoda folosită, temperatura și umiditatea constantă și întoarcerea regulată a ouălor asigură cele mai bune rezultate.

Pași pentru clocire

1. Selectați ouă curate, bine formate și depozitați-le la rece, cu vârful în jos, timp de până la aproximativ o săptămână.
2. Puneți ouăle într-un incubator stabil la circa 37,5 grade C sau plasați-le sub o cloșcă liniștită.
3. Mențineți umiditatea și întoarceți ouăle de mai multe ori pe zi.
4. Opriți întoarcerea în jurul zilei 25 și creșteți umiditatea pentru eclozare.
5. Lăsați puii în incubator să se usuce și să se pufeze înainte de a-i muta într-un brooder cald.