Angora englez

Angora englez este un iepure domestic de talie medie, crescut în principal pentru lâna sa. Blana acoperă aproape tot corpul, inclusiv urechile și fața, iar această acoperire deasă dă animalului un contur rotund și pufos. Adulții cântăresc de obicei între 2 și 3,5 kilograme (aproximativ 4,4 până la 7,7 livre). Lâna crește continuu și necesită atenție constantă, așa că acest iepure nu este un animal de companie ușor de întreținut.

Temperamentul este una dintre trăsăturile definitorii ale rasei. Iepurii Angora englezi sunt afectuoși, blânzi și calmi, iar mulți sunt rezervați față de persoane necunoscute până se acomodează. Tolerează bine manevrarea dacă sunt obișnuiți cu aceasta de mici, un aspect important pentru că au nevoie de perieri dese. Firea lor liniștită se potrivește mai bine unei gospodării calme decât uneia zgomotoase sau aglomerate.

Cu o durată de viață între 7 și 12 ani, Angora englez presupune un angajament pe termen lung. Combinația dintre perieri frecvente, o dietă atentă pentru prevenirea blocajului de lână și un spațiu de viață liniștit înseamnă că rasa răsplătește stăpânii care îi pot oferi îngrijire zilnică constantă.

Cui i se potrivește

Angora englez i se potrivește unui stăpân căruia îi place perierea și care poate rezerva timp de mai multe ori pe săptămână, sau zilnic în perioadele de năpârlire intensă. Este alegerea potrivită pentru cine își dorește un iepure liniștit și afectuos, nu unul activ. Nu este o alegere bună pentru cineva care nu se poate angaja la îngrijirea regulată a blănii, pentru că lâna neîngrijită se încâlcește rapid și poate provoca probleme de sănătate.

Iepurii Angora sunt un tip vechi de iepure de lână, asociat cu Turcia. Numele provine de la Ankara, numită în trecut Angora, aceeași regiune de la care își trag numele și capra Angora și pisica Angora. Iepurii cu blană lungă din această zonă erau apreciați pentru fibra lor moale cu mult înainte să existe standarde oficiale de rasă.

Iepurii Angora s-au răspândit apoi în Europa, unde au fost crescuți pentru lâna lor. Fiecare țară a dezvoltat propriile linii, iar în timp acestea au ajuns suficient de diferite pentru a fi recunoscute drept rase Angora separate. Angora englez a apărut ca una dintre aceste variante distincte, selecționată spre o talie mai mică și o blană bogată pe față.

Angora englez este cea mai mică dintre rasele Angora recunoscute în mod obișnuit. Blana densă de pe față și urechi îl deosebește de tipurile francez și uriaș, cu fața mai puțin acoperită. Selecția a favorizat un animal compact, bine îmbrăcat în lână, cu un temperament blând, potrivit pentru periatul manual.

Astăzi rasa este crescută atât de pasionați care torc lâna, cât și de stăpâni care își doresc un iepure de companie. Trecutul său de animal crescut pentru fibră continuă să îi marcheze nevoile de îngrijire, pentru că aceeași blană care îi dădea valoare cere și întreținere constantă.

Angora englez are un corp scurt și îndesat, aproape ascuns sub blana densă. Trăsătura cea mai distinctivă este lâna care acoperă urechile și o mare parte din față, lăsând relativ libere doar botul și zona din fața feței. Aceasta dă iepurelui un contur moale, asemănător unui ghemotoc de lână. Urechile sunt scurte și poartă adesea smocuri de lână la vârf.

Blana și culorile

Lâna este moale și mătăsoasă, iar fibra crește continuu, fără să ajungă la o lungime fixă la care să se oprească. Vine într-o gamă largă de culori și modele, de la alb pur până la nuanțe de negru, albastru, ciocolatiu și roșcat-nisipiu. Animalele albe sunt frecvente și pot avea ochi rubinii (albinism) sau alte culori ale ochilor, în funcție de linia genetică. Pentru că lâna crește constant, blana trebuie recoltată sau periată regulat pentru a rămâne în stare bună.

Angora englez are un temperament liniștit și supus. Acești iepuri sunt în general calmi și afectuoși și formează adesea o legătură statornică cu stăpânul care îi manevrează regulat. Mulți sunt rezervați cu persoane noi sau în medii necunoscute și preferă o rutină previzibilă în locul schimbărilor bruște.

Cu membrii familiei, rasa este blândă și tolerantă. Se potrivește bine gospodăriilor cu copii mai mari, supravegheați, care știu cum să țină un iepure în siguranță. Față de persoane străine, un Angora englez poate sta liniștit sau se poate retrage, în loc să se apropie. Alături de alte animale de companie poate coexista cu companioni calmi, obișnuiți cu iepuri, dar prezentările trebuie făcute treptat și sub supraveghere, iar iepurele trebuie protejat de câini sau pisici care l-ar putea trata drept pradă.

Pentru că rasa are nevoie de perieri dese, un temperament tolerant face parte din valoarea sa practică. Iepurii obișnuiți cu manevrarea încă de mici sunt mult mai ușor de întreținut. Timpul petrecut acomodând treptat un pui de Angora cu faptul de a fi ținut în brațe și periat se răsplătește de-a lungul întregii sale vieți.

Perierea este sarcina centrală în îngrijirea unui Angora englez. Lâna, care crește continuu, se încâlcește și formează noduri fără atenție regulată, iar blana încâlcită poate reține umezeală, provoca probleme de piele și duce la blocaj de lână dacă iepurele înghite fibre în timp ce se curăță singur.

Perierea

• Perie blana de mai multe ori pe săptămână și zilnic în perioadele de năpârlire intensă
• Folosește o perie tip slicker sau un pieptene cu dinți lați pentru a desface lâna până la piele
• Verifică des zona din spate, burta și din spatele urechilor, unde se formează primele noduri
• Recoltează sau tunde lâna la câteva luni pentru a menține blana ușor de gestionat
• Taie ghearele periodic și verifică dinții, deoarece dinții iepurelui cresc continuu

Mișcare

• Oferă zilnic câteva ore de mișcare în afara cuștii, sub supraveghere, într-un spațiu sigur și închis
• Asigură spațiu pentru sărituri, întindere și ridicare pe picioarele din spate
• Folosește tuneluri și obiecte sigure de ros pentru a-l menține activ
• Evită solul umed sau noroios, care murdărește și încâlcește lâna

Mediul de viață

Adăpostește iepurele într-un spațiu curat, uscat, ferit de curenți de aer și bine ventilat. Căldura reprezintă un risc real pentru un animal cu blană atât de bogată, așa că ține-l departe de soare direct și de camere călduroase. Așternutul trebuie să fie uscat și fără praf, iar cușca trebuie curățată des, pentru ca lâna să nu preia dejecții și urină.

Baza dietei este fânul de graminee, precum cel de timothy sau de fâneață, oferit nelimitat. Acesta trebuie să reprezinte marea majoritate a hranei zilnice. Fânul asigură fibrele care mențin sistemul digestiv activ, uzează dinții care cresc continuu și ajută la eliminarea lânii înghițite prin tractul digestiv. O porție măsurată de granule simple pentru iepuri și o rație zilnică de verdețuri cu frunze completează dieta. Apa proaspătă trebuie să fie disponibilă în permanență.

Recompense și suplimente

Oferă recompense mici și ocazionale. Opțiuni potrivite sunt o bucățică de morcov, măr fără semințe sau ierburi proaspete. O dietă bogată în fibre rămâne principala apărare împotriva blocajului de lână, așa că fânul trebuie să aibă întâietate față de recompense. Discută orice supliment, precum un produs pentru bezoar sau papaya, cu un medic veterinar cu experiență în iepuri, înainte de a-l introduce ca rutină.

Cu perierea, dieta și adăpostul potrivite, Angora englez este un iepure longeviv, ajungând de obicei la 7 până la 12 ani. Cele mai multe riscuri de sănătate specifice rasei țin de blană. Lâna înghițită se poate acumula în tractul digestiv, iar blana încâlcită sau murdară poate duce la infecții de piele sau la miază (infestare cu larve de muscă). Iepurii se confruntă și cu riscuri generale, printre care creșterea excesivă a dinților și încetinirea tranzitului digestiv.

Îngrijire preventivă

• Perie regulat pentru a preveni încâlcirea și a reduce lâna înghițită
• Oferă o dietă bazată în primul rând pe fân, pentru un tranzit digestiv activ
• Verifică zona din spate zilnic și menține-o curată și uscată, mai ales pe vreme călduroasă
• Urmărește apetitul și dejecțiile, deoarece schimbările sunt adesea primul semnal de alarmă
• Programează controale de rutină la un medic veterinar cu experiență în iepuri și întreabă despre vaccinurile disponibile în regiunea ta

Asigură un spațiu suficient de mare încât iepurele să se poată întinde, ridica pe picioarele din spate și să facă mai multe sărituri. Un țarc sau o cușcă de interior de dimensiuni mari, combinată cu acces zilnic la un padoc sigur, funcționează bine. Pentru că lâna se murdărește și se încâlcește ușor, spațiul de viață trebuie să rămână curat și uscat. Evită podeaua din plasă de sârmă, care poate răni lăbuțele și prinde lâna în ochiuri; folosește în schimb o podea solidă, cu așternut uscat și fără praf.

Lista de verificare pentru amenajare

• Țarc sau cușcă cu podea solidă și închizătoare sigură
• Așternut uscat, fără praf, și o zonă separată pentru litieră
• Fân și apă curată disponibile în permanență
• Loc umbrit și răcoros, ferit de soare direct și de calorifere
• Padoc sigur și închis pentru mișcarea zilnică

Angora englez atinge maturitatea sexuală la o vârstă fragedă, adesea în jur de 4 până la 6 luni, deși crescătorii responsabili așteaptă de obicei ca femela să fie complet dezvoltată înainte de prima montă. Iepurii sunt ovulatori induși, astfel încât împerecherea în sine declanșează eliberarea ovulelor. Femela este dusă în cușca masculului pentru montă, nu invers. Această practică reduce conflictele teritoriale.

Gestația durează între 28 și 32 de zile. Pe măsură ce se apropie data fătării, femela își construiește un cuib din așternut și smocuri de blană smulse din propria lână. Fătările numără de obicei între 4 și 8 pui, numiți iepurași, care se nasc orbi, surzi și fără blană. Femela îi alăptează, de regulă o dată sau de două ori pe zi, iar puii cresc rapid.

Puii deschid ochii în jurul vârstei de 10 zile și încep să iasă din cuib și să ciugulească hrană solidă în câteva săptămâni. Înțărcarea are loc de obicei pe la 6 până la 8 săptămâni. Pentru că blana de lână se dezvoltă pe măsură ce puii cresc, crescătorii urmăresc calitatea blănii și temperamentul atunci când aleg ce animale păstrează. Reproducerea trebuie făcută doar de cei pregătiți să îngrijească puii și să îi plaseze în mod responsabil.