Codalb indian

Porumbelul evantai indian este un porumbel ornamental de talie medie, crescut mai ales pentru înfățișare și pentru expoziții. Trăsătura sa cea mai evidentă este coada lată și verticală, care se deschide în spatele păsării ca un evantai și poate cuprinde 30 sau mai multe pene, față de cele 12-14 ale unui porumbel obișnuit. Coada este purtată vertical, iar capul se înclină spre spate către ea. Astfel, conturul păsării devine rotunjit, asemenea celui al unui păun.

Dincolo de coadă, rasa are un corp îndesat, un moț vizibil în partea din spate a capului și picioare acoperite gros cu pene, până la degete. Adulții cântăresc, de regulă, între 300 și 450 de grame. Moțul, penajul de pe picioare și evantaiul complet deosebesc porumbelul evantai indian de porumbelul evantai american, o rasă mai mică, cu picioare goale.

Temperamentul este una dintre trăsăturile definitorii ale rasei. Porumbeii evantai indieni sunt blânzi, docili și tolerează bine manipularea. Din acest motiv, rasa este o alegere frecventă pentru crescătorii la început de drum și pentru voliere unde sunt prezenți și copii.

Cui i se potrivește

Rasa se potrivește crescătorilor care își doresc o pasăre spectaculoasă, dar ușor de întreținut. Firea calmă o recomandă persoanelor aflate la început de drum în creșterea porumbeilor, iar toleranța față de alte păsări permite creșterea ei într-o hulubărie comună. Penele de pe picioare au nevoie de o pardoseală curată și uscată, așa că rasa este potrivită mai ales pentru crescătorii dispuși să întrețină așternutul și să păstreze cuiburile ordonate.

Porumbeii cu coadă în evantai au o istorie îndelungată în Asia de Sud, unde păsări cu coada ridicată și desfăcută erau crescute pentru înfățișare cu mult înainte de apariția raselor standardizate. Porumbelul evantai indian își are originea în această populație veche și este considerat unul dintre cele mai vechi tipuri de porumbei evantai.

Rasa a devenit cunoscută pe scară mai largă odată ce păsări au fost exportate din India în Europa și America de Nord. Crescătorii din aceste regiuni au selectat exemplare cu coadă mai plină, moț bine definit și picioare puternic penate, fixând astfel înfățișarea care deosebește porumbelul evantai indian de porumbeii evantai englez și american, mai zvelți și cu picioare fără pene.

În secolul XX, rasa a fost preluată de cluburile de columbofili și prezentată la expoziții, unde standarde scrise au stabilit portul ideal al cozii, forma moțului și penajul picioarelor. Aceste standarde ghidează și astăzi judecarea și reproducția exemplarelor.

Astăzi, porumbelul evantai indian este crescut în toată lumea, atât ca pasăre de expoziție, cât și ca animal de companie. Rasa rămâne apreciată pentru aceleași trăsături care i-au atras atenția inițial: un evantai amplu, o ținută verticală și un temperament liniștit.

Porumbelul evantai indian are un corp compact și rotunjit, susținut de picioare scurte și penate. Coada este elementul central al rasei: se desface într-un evantai larg și vertical, adesea cu 30-40 de pene, și este purtată dreaptă, astfel încât profilul păsării se arcuiește de la piept până la coadă. Capul stă tras spre spate, în direcția evantaiului, iar un moț în formă de scoică traversează partea din spate a craniului. Pieptul este plin și împins înainte. Această trăsătură accentuează ținuta verticală a păsării.

Penaj și culori

Penajul corpului este neted și strâns pe corp, în timp ce picioarele și labele poartă pene lungi, numite mufe. Albul este culoarea cea mai comună și mai ușor de recunoscut, dar rasa apare și în negru uniform, albastru, argintiu, dun, roșu și galben, precum și în modele pestrițe și cu dungi. Culoarea ochilor și a ciocului variază odată cu culoarea penajului, iar păsările albe au de obicei ochi închiși la culoare.

Porumbelul evantai indian se numără printre cele mai calme rase de porumbei. Păsările sunt de regulă prietenoase cu crescătorul și se obișnuiesc repede cu manipularea. Acest lucru simplifică îngrijirea zilnică și pregătirea pentru expoziții. Nu sunt zburătoare puternice și preferă să meargă pe jos și să se etaleze, în loc să parcurgă distanțe mari, astfel că rămân aproape de hulubărie.

Față de membrii familiei, rasa este blândă și apropiată, iar multe exemplare devin suficient de domesticite încât se așază pe mâna crescătorului. Față de străini sunt, de regulă, precaute la început, dar nu agresive. Într-o volieră mixtă conviețuiesc bine cu alți porumbei și rareori pornesc conflicte, deși coada mare se poate deteriora în spații aglomerate sau în compania unor păsări mai agitate.

Vocalizarea constă în gunguritul blând și repetitiv, tipic porumbeilor, pe care majoritatea crescătorilor îl consideră discret și ușor de tolerat în apropiere.

Îngrijirea penajului

• Verificați des picioarele penate și păstrați așternutul uscat, pentru a preveni murdărirea și încâlcirea mufelor cu murdărie și dejecții
• Tăiați unghiile crescute prea mult și mențineți ciocul curat
• Inspectați evantaiul cozii pentru pene rupte sau murdare, mai ales înaintea expozițiilor
• Oferiți o baie puțin adâncă de două sau trei ori pe săptămână, pentru ca păsările să își poată curăța singure penajul

Mișcare

• Permiteți zilnic timp într-un padoc de zbor sau într-o hulubărie sigură, pentru ca păsările să meargă și să își întindă aripile
• Evitați să forțați zboruri lungi, deoarece rasa este construită pentru etalare, nu pentru distanță
• Așezați stinghii la înălțime mică sau moderată, pentru ca păsările cu coadă completă să poată ateriza și să își păstreze echilibrul în siguranță

Mediu

Rasa se descurcă cel mai bine într-o hulubărie uscată, fără curenți de aer, cu pardoseală curată. Deoarece picioarele sunt penate, solul umed sau noroios provoacă murdărire și probleme de piele. Cuiburile largi și stinghiile spațioase ajută la protejarea cozii împotriva ruperii.

Baza hranei o formează un amestec standard de semințe și cereale pentru porumbei. Amestecurile obișnuite includ porumb, grâu, sorg, mazăre și semințe mai mici, care furnizează împreună energie și proteine. Deoarece rasa nu zboară mult, porțiile trebuie controlate pentru a preveni supraponderalitatea. Accesul constant la apă curată și la grit este necesar, întrucât gritul ajută pasărea să macine hrana în pipotă și furnizează minerale.

Recompense și suplimente

Cantități mici de verdețuri, precum salata sau spanacul, pot fi oferite ocazional. Un supliment de minerale și vitamine pentru porumbei, împreună cu o sursă de calciu și grit, susține rezistența oaselor și calitatea cojii ouălor la păsările de reproducție. Recompensele trebuie să rămână limitate, astfel încât amestecul de cereale să rămână baza principală a hranei.

Porumbelul evantai indian este o rasă rezistentă, cu o durată de viață tipică de 10-15 ani, în condiții bune de îngrijire. Majoritatea problemelor pot fi prevenite și țin de igienă, de paraziți sau de starea picioarelor penate, nu de o slăbiciune moștenită genetic. Observarea regulată a dejecțiilor, a apetitului și a stării cozii oferă semnale timpurii de boală.

Îngrijire preventivă

• Mențineți hulubăria uscată, curată și bine ventilată
• Asigurați permanent grit, minerale și apă proaspătă
• Aplicați tratamente regulate împotriva viermilor și a paraziților externi
• Puneți în carantină păsările noi înainte de a le introduce în hulubărie
• Inspectați săptămânal picioarele și penele cozii

Firea liniștită a rasei o situează printre porumbeii mai ușor de manipulat și de domesticit. Porumbeii evantai indieni nu sunt crescuți pentru zbor competitiv, așa că dresajul se concentrează pe manipularea calmă, pregătirea pentru expoziții și obișnuirea păsărilor cu oamenii și cu cușca de expoziție. Contactul frecvent și blând, încă de la vârstă fragedă, produce păsări care se așază pe mână și stau liniștite în timpul judecării.

Elemente de bază

1. Manipulați des păsările tinere, pentru ca acestea să accepte să fie ridicate și ținute în mână
2. Oferiți din mână o cereală preferată, pentru a câștiga încrederea păsării
3. Exersați sesiuni scurte în cușca de expoziție, pentru ca pasărea să stea liniștită și să se etaleze calm
4. Răsplătiți comportamentul liniștit și încheiați fiecare sesiune înainte ca pasărea să obosească
5. Păstrați sesiunile constante ca durată și rutină

Porumbeii evantai indieni sunt crescuți într-o hulubărie sau volieră uscată și ferită de curenți de aer. Deoarece păsările zboară puțin și poartă o coadă mare, adăpostul trebuie să ofere mai degrabă stinghii joase și spații largi de aterizare decât înălțime. O pardoseală curată și uscată este esențială pentru sănătatea picioarelor penate, iar hulubăria trebuie asigurată împotriva pisicilor, șobolanilor și păsărilor de pradă.

Listă de verificare pentru amenajare

• Adăpost uscat, fără curenți de aer, cu acoperiș solid
• Stinghii joase și platforme largi de aterizare
• Câte un cuib pentru fiecare pereche
• Recipiente cu apă curată și grit
• Plasă și zăvoare rezistente la prădători
• Pardoseală ușor de curățat, cu așternut proaspăt

Porumbeii evantai indieni se reproduc la fel ca alți porumbei domestici. O pereche formată depune, de obicei, o pontă de două ouă albe, la câteva zile distanță. Atât masculul, cât și femela participă la clocit, alternând pe cuib pentru ca ouăle să rămână calde. Deoarece părinții fac cea mai mare parte a muncii, crescătorul trebuie mai ales să asigure un cuib curat, o temperatură constantă și o hrană bună. Unii crescători de expoziție folosesc porumbei doică pentru creșterea puilor, atunci când doresc să protejeze coada și condiția fizică a exemplarelor valoroase.

Etapele eclozării

1. Asigurați un cuib curat și încăpător, cu material adecvat pentru cuibărit
2. Lăsați ambii părinți să clocească pe rând, fără să îi deranjați
3. Verificați cu grijă ouăle în jurul zilei 17, pentru semne de eclozare
4. Asigurați-vă că părinții au suficientă hrană bogată în proteine, pentru a produce lapte de gușă
5. Păstrați cuibul uscat și cald pe măsură ce puii cresc
6. Permiteți zborul din cuib la aproximativ patru până la cinci săptămâni, înainte de înțărcare