Cașmir

Capra de Cașmir nu este o rasă unică și omogenă, așa cum sunt multe rase de lapte sau de carne. Termenul desemnează orice capră care produce o cantitate utilizabilă de cașmir, puful fin și moale ce crește iarna ca strat interior sub blana exterioară grosieră. Animale de acest tip sunt crescute de secole pe podișurile înalte și în lanțurile muntoase din Asia Centrală, acolo unde iernile aspre stimulează formarea unui puf dens.

Capra de Cașmir are două straturi de blană. Stratul exterior este alcătuit din păr de gardă lung și drept, care respinge ploaia și protejează animalul. Sub acesta se află puful, un strat de fibre foarte fine, cu diametrul de obicei sub 19 microni. Puful se recoltează o dată pe an, la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, prin pieptănare sau tundere. Un singur animal produce o cantitate mică, de obicei 100-200 de grame de fibră curată, fapt care explică în parte de ce cașmirul este atât de costisitor.

Rasa este apreciată pentru rezistență cel puțin la fel de mult ca pentru fibră. Aceste capre tolerează frigul, pășunează pe terenuri accidentate și necesită un management mai puțin intensiv decât multe rase de producție. Sunt calme și vigilente, trăsături care se potrivesc bine sistemelor extensive de creștere.

Cui i se potrivește

Capra de Cașmir se potrivește micilor fermieri și producătorilor de fibră care pot gestiona o rutină anuală de pieptănare sau tundere și care dispun de ierni reci ori geroase, favorabile formării pufului. Este o opțiune practică pentru cei care doresc un animal de pășunat cu solicitări reduse și un produs secundar de fibră, în locul unor randamente ridicate de lapte sau carne. În climatele blânde, producția de puf este de așteptat să fie mai scăzută.

Caprele cu puf fin trăiesc de multă vreme în Asia Centrală, Mongolia și vestul Chinei. Iernile continentale aspre din aceste regiuni au selectat în mod natural animale cu un strat interior izolant și dens. Crescătorii le exploatau pentru lapte, carne, piei și puf, transformat în pânzuri calde.

Cuvântul cașmir provine de la Kashmir, regiune situată în nordul subcontinentului indian. Kashmir a dobândit renume ca centru al țeserii de șaluri fine din puf de capră, iar negustorii au dus atât pânzeturile, cât și denumirea lor spre vest. Fibra brută provenea adesea din capre crescute mai la nord și mai la est, prelucrate ulterior de țesătorii din Kashmir.

Șalurile de cașmir au ajuns în Europa în cantități mari spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, devenind la modă și amplificând cererea pentru fibră. Acest interes a încurajat încercările de a crește capre producătoare de cașmir în afara arealului lor de origine.

Astăzi, cei mai mari producători de cașmir brut sunt China și Mongolia. Efective mai mici există în Australia, Noua Zeelandă, Statele Unite și în unele zone ale Europei, alcătuite adesea din animale importate sau obținute prin selecție pentru randament și finețea pufului.

Capra de Cașmir are un corp solid, de talie medie, adaptat pășunatului pe terenuri accidentate. Trăsătura distinctivă este blana dublă. Stratul exterior vizibil este format din păr de gardă lung și drept, care conferă aspectul neglijent specific, în timp ce puful prețios se ascunde dedesubt. Multe animale au coarne, de obicei rasucite spre spate, prezente la ambele sexe. Urechile sunt de regulă drepte sau ușor înclinate lateral, iar barba este frecventă la țapi.

Blana și culorile

Culoarea blanei variază considerabil, deoarece tipul de cașmir este definit de fibră, nu de aspect. Animalele albe sunt adesea preferate de procesatori, întrucât puful poate fi vopsit în orice nuanță, însă caprele gri, brune și negre sunt frecvente și produc fibră la fel de valoroasă. Puful este clasificat în funcție de finețe, lungime și culoare. Cel mai fin puf măsoară bine sub 19 microni, mult mai subțire decât părul de gardă care îl înconjoară.

Caprele de Cașmir sunt, în general, calme și echilibrate, fapt ce ușurează desfășurarea anuală a pieptănării sau tunderii. Sunt vigilente și atente la mediul înconjurător, trăsătură utilă pentru animale care petrec cea mai mare parte a timpului pășunând pe spații deschise. Prin manipulare regulată se obișnuiesc cu prezența oamenilor, deși rămân mai independente decât rasele de lapte intens domesticite.

Ca toate caprele, sunt animale sociale și se simt cel mai bine în grup. O capră ținută singură tinde să devină stresată și zgomotoasă. În preajma persoanelor nefamiliare pot fi inițial prudente, dar se liniștesc odată ce rutinele sunt stabilite. În compania altor animale de fermă coexistă de obicei fără probleme. Nu sunt predispuse la agresivitate, cu excepția ierarhizării normale a turmei și a sezonului de montă, când țapii pot deveni insistenți.

Îngrijirea blănii

Sarcina centrală de întreținere este recoltarea anuală a pufului.

• Pieptănați sau tundeți la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii, când puful începe să se desprindă
• Pieptănarea recoltează puf mai curat, cu mai puțin păr de gardă, dar durează mai mult per animal
• Tunderea este mai rapidă, dar amestecă părul de gardă în fibră, necesitând o etapă ulterioară de depărare
• Verificați și tăiați copitele la fiecare 6-8 săptămâni
• Inspecțați blana pe parcursul anului pentru încâlcire, boccele vegetale și probleme de piele

Mișcare și activitate

• Asigurați acces zilnic la pășune sau zone cu vegetație arbustivă pentru deplasare și hrănire
• Permiteți terenuri variate pe cât posibil, fapt care menține copitele uzate natural și animalele în formă
• Oferiți spațiu pentru urcat și explorat, deoarece caprele sunt active și curioase
• Evitați confinarea îndelungată, care duce la plictiseală și probleme de sănătate

Mediul de viață

Caprele de Cașmir tolerează bine frigul datorită blănii duble, dar au nevoie de un adăpost uscat și ferit de curenți de aer pentru a se proteja de vremea umedă, pe care o suportă cu dificultate. Gardul trebuie să fie solid, deoarece caprele testează permanent limitele și caută să se cațere. Climatele blânde și umede reduc producția de puf și cresc riscul de paraziți interni, astfel că managementul trebuie adaptat în consecință.

Caprele de Cașmir sunt rumegătoare eficiente și se dezvoltă bine pe o dietă bazată pe pășunat, vegetație arbustivă și fân de calitate. Prin natura lor, preferă arbuștii, buruienile și frunzele în locul ierbii scurte, iar un areal de pășunat variat li se potrivește cel mai bine. Furajele de bună calitate acoperă cea mai mare parte a nevoilor lor pe parcursul anului. Concentratele sunt necesare în principal în ultimele săptămâni de gestație, în perioada de lactație și în iernile grele, când pășunea este insuficientă.

Suplimente și minerale

Puneți la dispoziție un amestec mineral liber pentru capre, cu niveluri adecvate de cupru și seleniu pentru zona respectivă, deoarece caprele au nevoi de cupru diferite față de oi. Apa curată trebuie să fie disponibilă permanent. Recompensele ocazionale constând în cantități mici de fructe sau legume sunt acceptabile cu moderație, fără să înlocuiască furajele de bază.

Caprele de Cașmir sunt animale rezistente, selecționate de-a lungul generațiilor pentru supraviețuire în condiții climatice dure. Cu un management corespunzător, trăiesc în mod obișnuit 10-14 ani. Cele mai multe probleme de sănătate provin din paraziți, îngrijirea copitelor, nutriție și solicitările reproducției, nu dintr-o predispoziție genetică specifică rasei. Condițiile umede și cu precipitații frecvente creează mai multe dificultăți decât frigul.

Îngrijire preventivă

• Efectuați numărători de ouă fecale și deparazitați strategic, nu după un calendar fix
• Tăiați copitele la fiecare 6-8 săptămâni și mențineți adăpostul uscat
• Vaccinați împotriva bolilor clostridiale conform recomandărilor medicului veterinar local
• Asigurați mineralele corecte pentru a preveni deficiența de cupru și seleniu
• Carantinați animalele nou-achiziționate înainte de a le introduce în turmă

Caprele de Cașmir sunt crescătoare sezoniere: intră în călduri pe măsură ce zilele se scurtează toamna, astfel încât iezii se nasc primăvara. Caprele ating de obicei vârsta de montă la 7-12 luni, deși mulți crescători preferă să aștepte până când capra este bine dezvoltată înainte de prima montă. Țapii devin fertili de timpuriu și pot fi insistenți și puternic mirositori în perioada de rut.

Gestația durează circa 150 de zile, adică aproape cinci luni. Fătările sunt de obicei simple sau gemelare, cu gemeni frecvenți la caprele bine hrănite. Iezii sunt activi la scurt timp după naștere și urmează capra rapid. Caprele își cresc în general iedul cu puțină intervenție umană, dar crescătorul trebuie să se asigure că fiecare ied consumă colostru în primele ore de viață.

În selecția pentru fibră, criteriile vizează greutatea pufului, finețea sa și proporția scăzută de păr de gardă, alături de sănătatea generală și temperamentul docil. Menținerea unor țapi neînrudiți și ținerea unor evidențe clare ajută la păstrarea calității fibrei de-a lungul generațiilor și la evitarea consangvinizării.