Boer

Capra Boer este o rasă de capre domestice creată în Africa de Sud pentru producția de carne. Este una dintre cele mai răspândite rase de carne din lume, apreciată pentru viteza de depunere a masei musculare și temperamentul calm. La maturitate, un exemplar Boer este greu și adânc în corp, cu o blană albă și un cap colorat ușor de recunoscut.

Rasa este rezistentă și se adaptează la o gamă variată de climate, de la pășuni uscate până la terenuri mai umede. Caprele Boer tolerează căldura bine și valorifică tufișuri și buruieni pe care alte animale de fermă le ignoră adesea. Femelele sunt mame de nădejde și cresc frecvent doi iezi simultan.

Temperamentul calm face parte din reputația rasei. Caprele Boer sunt, în general, liniștite, prietenoase și ușor de mânat, calitate apreciată atât în turmele comerciale, cât și de crescătorii individuali.

Cui se potrivește

Capra Boer se potrivește crescătorilor care doresc o capră de carne cu ritm ridicat de creștere și ușor de manipulat. Funcționează la fel de bine pe ferme mici și în exploatații comerciale mari. Cei care cresc capre în principal ca animale de companie trebuie să țină cont că rasa este mai mare și mai grea decât se așteaptă mulți, motiv pentru care împrejmuirile solide și spațiul adecvat sunt esențiale.

Denumirea rasei Boer provine din cuvântul afrikaans pentru fermier. Rasa a fost creată în Africa de Sud, cu o mare parte din munca de selecție desfășurată în regiunea Capului de Est la începutul secolului al XX-lea.

Fermierii locali au lucrat cu capre indigene și au selecționat animalele după talie corporală, ritm de creștere, fertilitate și constituție robustă. Pe parcursul mai multor decenii, această selecție a produs un tip de carne distinct, diferit de rasele de lapte sau de fibre.

O asociație a crescătorilor s-a constituit în Africa de Sud la mijlocul secolului al XX-lea, cu scopul de a stabili un standard de rasă și de a ține evidența reproductorilor. Standardizarea a consolidat aspectul caracteristic al rasei: corp alb cu cap roșu sau brun, și a îmbunătățit uniformitatea între turme.

De la sfârșitul secolului al XX-lea, capra Boer s-a răspândit la nivel internațional. Exporturile în Australia, Noua Zeelandă și America de Nord au impus rasa în aceste regiuni, unde este în prezent principala rasă de carne și se utilizează frecvent în încrucișări cu alte rase pentru a îmbunătăți calitatea carcasei.

Capra Boer are un corp larg și adânc, purtat pe picioare puternice, cu musculatură bogată în regiunile posterioare și în zona lombară. Capul prezintă un profil ușor convex, cunoscut sub numele de nas roman, iar urechile sunt lungi și atârnă aproape de obraji. Ambele sexe poartă, de regulă, coarne curbate spre spate.

Culoarea clasică este corpul alb cu cap și gât roșu sau brun, deși apar și exemplare integral colorate sau cu alte marcaje. Pielea este adesea pigmentată, oferind o anumită protecție față de radiațiile solare.

Blana și culorile

Blana este scurtă și se culcă plat pe corp. Necesarul de îngrijire este prin urmare redus. Modelul tradițional, cu corpul alb și capul colorat, este cel mai familiar, însă standardele de rasă din mai multe țări acceptă și animale de culoare uniformă sau cu pete. Pielea pigmentată pe zonele expuse, cum ar fi ugerul și abdomenul, este în general preferată.

Caprele Boer sunt cunoscute pentru un comportament stabil și echilibrat. Sunt, în general, liniștite și tolerează manipularea bine, motiv pentru care rasa este apreciată atât de producătorii comerciali, cât și de crescătorii fără experiență anterioară. În prezența oamenilor, se comportă de obicei cu curiozitate, fără a fi agitate.

Într-o turmă, caprele Boer sunt sociabile și stabilesc rapid o ierarhie clară. Se integrează rezonabil de bine cu alte capre și animale de fermă, cu condiția ca introducerea să fie treptată. Țapii devin mai puternici și mai insistenți în sezonul de montă și necesită adăpost separat și un spațiu de manipulare bine securizat.

Femelele sunt mame grijulii și rămân aproape de iezi în primele săptămâni. Temperamentul calm al rasei nu elimină necesitatea unor împrejmuiri corespunzătoare, deoarece caprele sunt capabile să urce și să testeze permanent punctele slabe ale gardurilor.

Caprele Boer sunt robuste și puțin pretențioase față de multe alte rase, dar au nevoie de îngrijiri de rutină constante. Blana scurtă simplifică toaletarea, în timp ce talia și obiceiurile de pășunat fac din împrejmuire și din calitatea solului principalele preocupări zilnice.

Toaletare

• Periați ocazional pentru a îndepărta părul mort și a inspecta pielea pentru paraziți
• Tăiați copitele la fiecare 6-10 săptămâni, mai frecvent pe sol moale
• Inspectați urechile, ochii și blana în cadrul manipulărilor de rutină

Exercițiu fizic

• Asigurați acces zilnic la pășune sau un padoc larg pentru pășunat și răsfoire
• Oferiți stânci, bușteni sau platforme pentru urcat, pe care caprele le utilizează cu regularitate
• Păstrați animalele în grupuri, deoarece caprele sunt sociabile și se descurcă greu singure

Mediu de viață

Caprele Boer suportă bine căldura și condițiile uscate, dar nu tolerează umiditatea prelungită și frigul. Un adăpost uscat, ferit de curenți, cu așternut curat și drenaj bun reduce problemele de copită și cele respiratorii. Împrejmuirile trebuie să aibă cel puțin 1,2 metri înălțime și să fie bine tensionate, deoarece caprele împing, urcă și exploatează punctele slabe.

Baza dietei unui Boer este furajul. Caprele răsfoiesc arbuști, buruieni și frunze, pe lângă pășunatul pe iarbă, iar o pășune variată le acoperă cea mai mare parte a nevoilor. Când pășunea este slabă, fânul de calitate bună o înlocuiește. Furajele concentrate se adaugă pentru iezii în creștere rapidă, femelele în gestație avansată și cele în lactație, dar trebuie limitate la adulții inactivi pentru a evita supragrăsimea.

Apa curată trebuie să fie disponibilă permanent, iar un amestec de minerale libere specific caprelor susține sănătatea osoasă și metabolică. Caprele au nevoie de cupru, inclus în mineralele pentru capre; mineralele pentru oi nu sunt un substitut, deoarece restricționează aportul de cupru.

Recompense și suplimente

Mici cantități de morcov, măr sau dovleac sunt gustări potrivite. Un amestec de minerale libere pentru capre și seleniu, acolo unde solurile locale sunt deficitare, susțin creșterea și fertilitatea. Orice hrană nouă trebuie introdusă treptat, pe parcursul a cel puțin o săptămână, pentru ca rumenul să se adapteze.

Boer-ul este o rasă rezistentă, fără probleme specifice de rasă. Gestionat corespunzător, trăiește în jur de 8-12 ani. Cele mai multe probleme de sănătate provin din paraziți, sol umed și solicitările reproducției, nu din slăbiciuni genetice moștenite. Un plan de sănătate al turmei, cu analize coproscopice regulate și un calendar de vaccinări, menține sub control cele mai multe probleme.

Îngrijire preventivă

• Efectuați analize coproscopice regulate și deparazitați pe baza rezultatelor, nu după un calendar fix
• Vaccinați împotriva bolilor clostridiene (de exemplu CDT) conform recomandărilor veterinare locale
• Tăiați copitele regulat și mențineți padocurile bine drenate
• Carantinizați noile achiziții înainte de a le introduce în turmă
• Asigurați minerale pentru capre și ajustați alimentația în perioadele de gestație și lactație

Capra Boer este apreciată pentru fertilitate. Femelele pot atinge maturitatea sexuală în jurul vârstei de 6-8 luni, deși mulți crescători preferă să aștepte până când sunt mai dezvoltate și mai aproape de un an înainte de prima montă. Țapii sunt fertili de timpuriu și devin mai insistenți în sezon, motiv pentru care sunt ținuți separat de femele în afara perioadei de montă.

Spre deosebire de rasele cu sezonalitate strictă, caprele Boer pot fi montate în cea mai mare parte a anului. Producătorii pot astfel planifica mai mult de un ciclu de fătare pe parcursul a doi ani. Gestația durează aproximativ 150 de zile. Gemelaritatea este frecventă, iar tripleții nu sunt o raritate, aspect care conferă rasei o productivitate ridicată.

Femelele sunt mame bune și grijulii și fatează, în general, fără asistență. Iezii cresc rapid pe laptele femelei și încep să răsfoiască furaje în primele săptămâni. De regulă, sunt înțărcați în jurul vârstei de 3 luni, în funcție de starea femelei și planul crescătorului.