Lakenvelder

Lakenvelder este o rasă de găini ușoară și activă, provenită din regiunea de graniță renană dintre Germania și Țările de Jos. Numele provine dintr-un termen neerlandez și german, tradus adesea prin "umbră pe cearșaf", o referire la capul și coada închise la culoare, aflate în contrast cu corpul alb. Contrastul net dintre punctele negre și penajul alb este trăsătura care definește rasa dintr-o privire.

Este o pasăre mică, construită pentru hrănire prin cotrobăire mai degrabă decât pentru carne sau producție intensivă de ouă. Găinile depun un număr moderat de ouă mici spre mijlocii, cu coajă albă, iar rasa este rareori crescută pentru masă. Găinile Lakenvelder sunt vioaie, iuți și înclinate să cutreiere pe distanțe mari atunci când au spațiu suficient.

Rasa se potrivește crescătorilor care doresc un stol ornamental, dar care își justifică totuși întreținerea prin ouă și hrănire activă prin cotrobăire. Este mai puțin potrivită pentru padocuri închise sau pentru gospodării care caută o pasăre calmă, blândă la manipulare.

Cui i se potrivește

Un Lakenvelder se potrivește unui crescător care dispune de spațiu pentru ca stolul să cotrobăie și care prețuiește o pasăre atrăgătoare și independentă mai mult decât un animal de companie docil. Este o ouătoare rezonabilă de ouă albe și cotrobăiește eficient după hrană. Persoanele care doresc o pasăre liniștită, ușor de manipulat, potrivită pentru copii mici sau spații restrânse, vor găsi rase mai calme mai potrivite.

Originile rasei Lakenvelder se află în regiunea renană, zona aflată de-a lungul graniței dintre Germania și Țările de Jos. Numele rasei apare în documentele regiunii încă din secolul al XIX-lea, iar atât crescătorii germani, cât și cei neerlandezi revendică o contribuție la dezvoltarea sa timpurie. Modelul cu cap și coadă închise la culoare pe un corp alb a fost trăsătura selectată și fixată de-a lungul generațiilor.

Crescătorilor germani li se atribuie, în general, standardizarea rasei Lakenvelder moderne, iar rasa s-a consolidat sub acest nume în cercurile avicole germane în cursul secolului al XIX-lea. Aceeași colorație alb-negru, dispusă în bandă, denumește și o rasă de bovine originară din aceeași zonă, fapt care generează confuzii frecvente.

Rasa a ajuns în Regatul Unit la începutul anilor 1900 și a fost admisă în standardele avicole britanice. A trecut spre America de Nord în aceeași perioadă și a fost acceptată în Standardul Desăvârșirii al American Poultry Association.

Lakenvelder nu a fost niciodată o pasăre de producție comercială. A supraviețuit ca rasă ornamentală și de stol mic, iar la un moment dat efectivele au fost suficient de reduse încât să atragă atenția organizațiilor de conservare a rasei avicole de patrimoniu.

Lakenvelder este o pasăre mică, suplă, cu o ținută dreaptă și activă. Corpul este alb, în timp ce capul, gulerul gâtului și coada sunt de un negru verzui uniform. La masculi, penele de la șa sunt albe, cu striații negre. Creasta simplă, fața și bărbițele sunt roșii, lobii urechilor sunt albi, iar picioarele, de culoare albastru-ardezie, sunt lipsite de penaj.

Delimitarea netă dintre punctele negre și corpul alb reprezintă criteriul principal după care este judecată rasa. Sunt considerate defecte pătarea, punctarea cenușie în zonele albe sau apariția penelor albe în zonele negre.

Penaj și culori

Rasa este recunoscută într-un singur model alb-negru. Nu există o gamă largă de variante cromatice precum la alte rase. Există și o variantă bantam, cu o greutate de aproximativ un sfert din cea standard, care păstrează aceleași marcaje. Penajul este lipit de corp, dând păsării un profil suplu, potrivit obiceiurilor sale active.

Lakenvelder este o rasă activă, vioaie, cu un puternic caracter independent. Păsările petrec cea mai mare parte a zilei în mișcare, cotrobăind și patrulând spațiul disponibil, și reacționează rapid la mișcările de deasupra și la sunetele necunoscute. Această vigilență le ajută să evite amenințările de la sol, dar le împiedică totodată să capete un temperament calm, ușor de manipulat.

Față de oameni, rasa este, în general, rezervată. Creșterea de mână și contactul blând, regulat, ajută, dar majoritatea exemplarelor Lakenvelder rămân sperioase și nu agreează să fie luate în brațe. Ca regulă, nu sunt agresive față de crescător. În cadrul stolului se descurcă bine în grupuri mixte, deși energia lor poate tulbura rasele foarte liniștite. Cocoșii sunt vigilenți, dar nu se remarcă printr-o combativitate ieșită din comun. Față de alte animale de companie, rasa este precaută și tinde să păstreze distanța.

Lakenvelder este o rasă robustă, fără pretenții deosebite, odată ce nevoia sa de spațiu este satisfăcută. Principalul aspect de luat în calcul este capacitatea de zbor și tendința de a cotrobăi pe distanțe mari, aspecte care trebuie avute în vedere la amenajarea padocului.

Îngrijirea penajului

• Verificați picioarele și labele pentru acarianul picioarelor solzoase și pentru bulgări de noroi pe degete
• Inspectați zona cloacei și de sub aripi pentru păduchi și acarieni roșii, mai ales în lunile calde
• Asigurați o zonă uscată pentru scăldat în praf, pentru ca păsările să își gestioneze singure paraziții
• Păstrați curate picioarele albastru-ardezie; nu este nevoie de tunsoare sau de îngrijire a penajului

Mișcare

• Asigurați acces zilnic la un spațiu deschis sau la un padoc mare; rasa se descurcă prost în spații strâmte
• Așteptați-vă la o hrănire activă prin cotrobăire de dimineața până seara, atunci când păsările au acces liber
• Asigurați stinghii și un teren variat, pentru a ține păsările ocupate

Mediu

Găinile Lakenvelder tolerează frigul relativ bine, datorită penajului lor compact, deși creasta simplă poate fi predispusă la degerături în ierni aspre, astfel încât adăpostul trebuie să fie uscat și ferit de curenți, fără a fi însă etanșat complet. Rezistă bine la căldură, cu umbră și apă la dispoziție. Fiindcă zboară bine, padocurile trebuie să fie înalte și acoperite, sau împrejmuite cu gard înalt.

Lakenvelder are nevoie de o dietă avicolă echilibrată, adaptată vârstei și stadiului de ouat. Ca forajoare activă, strânge o parte semnificativă din propria hrană atunci când are acces la spațiu deschis, însă un furaj comercial complet trebuie să rămână baza dietei, pentru o nutriție constantă.

Recompense și suplimente

Asigurați grit insolubil la discreție, pentru ca păsările să macine hrana și furajul cotrobăit în pipotă. Oferiți separat cochilii de stridii mărunțite sau o altă sursă de calciu pentru găinile ouătoare, pentru calitatea cojii ouălor. Recompensele, precum verdețurile, viermii de făină și grânele de zgârmat, trebuie să rămână sub aproximativ 10 la sută din aportul zilnic, pentru a nu dilua rația echilibrată. Apa curată trebuie să fie disponibilă în permanență.

Lakenvelder este o rasă robustă, fără afecțiuni specifice rasei răspândite pe scară largă. Cu o îngrijire bună, păsările trăiesc de regulă 6 până la 8 ani. Majoritatea problemelor de sănătate sunt cele obișnuite pentru orice stol de păsări de curte, nu ceva specific rasei.

Îngrijire preventivă

• Inspectați regulat păsările pentru paraziți la nivelul cloacei și sub aripi
• Păstrați adăpostul uscat și bine ventilat, pentru a limita problemele respiratorii și degerăturile
• Rotiți sau lăsați pe rând terenul de cotrobăit în repaus, pentru a întrerupe ciclurile viermilor
• Carantinați păsările noi înainte de a le introduce în stol
• Asigurați constant grit, calciu și apă curată

Lakenvelder se dezvoltă cel mai bine atunci când are spațiu pentru cotrobăit și un adăpost sigur și uscat, unde să doarmă noaptea. Fiindcă rasa zboară cu ușurință și nu suportă spațiile strâmte, padocul este elementul din amenajare care necesită cea mai multă atenție. Un adăpost uscat, ventilat și protejat împotriva prădătorilor acoperă restul cerințelor.

Listă de verificare pentru amenajare

• Adăpost uscat, ferit de curenți, cu ventilație bună, în partea superioară
• Stinghii ridicate, așezate deasupra cuiburilor de ouat
• Padoc acoperit sau gard înalt, pentru a împiedica zborul
• Zonă de scăldat în praf, într-un loc uscat și adăpostit
• Umbră și apă curată, constantă, pe vreme caldă
• Zăvoare sigure și plasă îngropată sau întinsă la bază, împotriva prădătorilor

Ouăle de Lakenvelder urmează calendarul standard de incubație al găinilor, de aproximativ 21 de zile. Rasa nu are un instinct de clocit puternic, iar multe găini nu vor sta pe ouă în mod constant, astfel încât crescătorii care doresc pui apelează adesea la un incubator sau la o cloșcă de altă rasă. Ouăle au coajă albă și dimensiuni mici spre mijlocii.

Etapele incubației

1. Introduceți ouă curate, depozitate corect, într-un incubator preîncălzit la 37,5 °C.
2. Mențineți umiditatea în jur de 45% până la 55% în primele 18 zile.
3. Întoarceți ouăle de cel puțin 3 până la 5 ori pe zi, pentru a preveni lipirea embrionului.
4. Ovoscopați în jurul zilelor 7 până la 10, pentru a elimina ouăle clare sau nedezvoltate.
5. În ziua 18, opriți întoarcerea și ridicați umiditatea la 65% sau mai mult, pentru izolarea finală.
6. Lăsați puii eclozați în incubator până se usucă, apoi mutați-i într-un brooder la aproximativ 35 °C.