Aberdeen Angus

Angus este o rasă de bovine pentru carne originară din nord-estul Scoției. Este o rasă bâzgâie prin natura ei, adică vițeii se nasc fără coarne, iar majoritatea animalelor au robă neagră, deși există și o varietate roșie. Rasa are un cadru mediu spre mare: taurii maturi ajung la aproximativ 850-1.000 kg, iar vacile la 550-700 kg.

Bovinele Angus sunt crescute în principal pentru carne. Rasa este apreciată pentru marmorare, adică firicelele de grăsime intramusculară care influențează gustul și frăgezimea, iar carnea de Angus este comercializată pe scară largă sub mărci proprii. Animalele sunt de asemenea căutate pentru fertilitate, ușurința fătării și capacitatea de a transforma pășunea în greutate corporală, pe tipuri variate de teren și climă.

Rasa are reputația unui temperament liniștit și echilibrat, ceea ce face manipularea și îngrijirea curentă mai simple decât la alte rase de bovine mai nervoase. Aceste calități, alături de rezistență, au făcut din Angus una dintre cele mai numeroase rase de carne din țări precum Statele Unite, Australia și Argentina.

Cui i se potrivește

Angus se potrivește crescătorilor de bovine pentru carne care își doresc un animal rezistent și ușor de întreținut, care fată fără dificultăți și se dezvoltă bine atât la pășune, cât și în îngrășătorii. Trăsătura bâzgâie elimină nevoia decornării, iar temperamentul calm reduce stresul la manipulare, atât pentru micii crescători, cât și pentru exploatațiile mari. Rasa este de asemenea o alegere frecventă pentru încrucișare, întrucât gena bâzgâie și marmorarea se transmit constant la urmași.

Rasa Angus își are originea în comitatele Aberdeenshire și Angus din nord-estul Scoției, unde fermierii locali creșteau de multă vreme bovine negre, fără coarne din naștere. Aceste animale erau cunoscute sub denumiri regionale precum doddies și hummlies, ambii termeni desemnând vitele bâzgâie. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, crescătorii au început să selecteze aceste animale pentru uniformitate de conformație și calitate a cărnii.

Hugh Watson din Keillor este recunoscut pe scară largă drept unul dintre fondatorii care au perfecționat rasa la începutul secolului al XIX-lea. El s-a concentrat pe fixarea tipului negru și bâzgâi, iar taurul său Old Jock și vaca Old Granny au devenit animale fondatoare, ai căror descendenți apar în pedigriurile timpurii. William McCombie din Tillyfour a promovat ulterior rasa și i-a crescut vizibilitatea la expozițiile agricole și pe piețele de export.

Primul registru genealogic al rasei a fost înființat în Scoția în 1862, oferind populației o bază de pedigriu documentată. Primele exporturi de animale către America de Nord au avut loc la începutul anilor 1870, importurile fondatoare ajungând în Statele Unite în jurul anului 1873, iar asociațiile de crescători s-au format acolo și în alte țări la scurt timp după aceea.

Pornind de la aceste începuturi, Angus s-a extins pe continentul american, în Australia, Noua Zeelandă și dincolo de acestea. Selecția pentru calitatea carcasei și pentru însușirile materne de-a lungul secolului XX a consolidat rolul rasei în producția comercială de carne și în programele de carne cu marcă proprie.

Angus are un corp compact și bine musculat, cu blana netedă și fără coarne. Capul este scurt și lat, spinarea este dreaptă, iar posteriorul este adânc și rotunjit, reflectând selecția pentru randament la carne. Cele două variante de culoare recunoscute sunt negru, cea mai răspândită, și roșu. Ambele poartă aceeași genă bâzgâie.

Blana și culoarea

Blana este scurtă și lucioasă în lunile calde și devine mai deasă iarna, ceea ce ajută rasa să tolereze frigul. Negrul este culoarea dominantă și se transmite constant la vițeii metiși, motiv pentru care rasa este preferată la încrucișare. Angus roșu poartă o formă recesivă a aceleiași gene de colorație și este înregistrat separat în unele țări. Pigmentul închis al pielii din jurul ochilor și al ugerului oferă o anumită protecție împotriva arsurilor solare și a afecțiunilor oculare în climatele însorite.

Bovinele Angus sunt, în general, calme, blânde din fire și docile, una dintre trăsăturile definitorii ale rasei. Firea liniștită face ca activitățile curente, precum mutarea, sortarea și încărcarea animalelor, să fie mai puțin stresante atât pentru animale, cât și pentru îngrijitori, și reduce riscul de accidentare în timpul manipulării.

Vacile au un instinct matern puternic și își cresc și apără bine vițeii, deși o vacă însoțită de un vițel nou-născut poate deveni protectoare și trebuie abordată cu prudență. În cadrul turmei, animalele își stabilesc o ordine socială stabilă și se integrează ușor atât cu propria specie, cât și cu alte animale de fermă. În preajma oamenilor, animalele obișnuite cu manipularea sunt liniștite și previzibile, în timp ce o manipulare bruscă sau inconsecventă poate face orice individ mai reactiv.

Temperamentul este parțial ereditar. Mulți crescători elimină din reproducție animalele nervoase, iar acest lucru a consolidat, de-a lungul generațiilor, reputația rasei pentru o fire ușor de gestionat.

Angus este o rasă ușor de întreținut, care prosperă în sistemele bazate pe pășunat și tolerează bine frigul datorită blănii de iarnă. Îngrijirea zilnică se bazează pe furaj suficient, apă curată, adăpost față de condițiile extreme și un program de sănătate constant.

Îngrijirea corporală

• Animalele se întrețin în mare parte singure și nu au nevoie de periaj de rutină la pășune.
• Puneți la dispoziție perii sau stâlpi de scărpinat, utile la năpârlire și pentru confortul legat de paraziți.
• Verificați și tundeți copitele atunci când este nevoie, mai ales pe teren moale sau în adăposturi închise.
• Inspectați periodic pielea, ochii și ugerul pentru paraziți, răni sau infecții.

Exercițiu fizic

• Pășunatul liber asigură mișcarea necesară animalelor; nu este nevoie de exerciții separate.
• Rotiți zonele de pășunat pentru a menține calitatea ierbii și a distribui uniform bălegarul.
• Asigurați spațiu suficient pentru ca turma să se poată mișca și paște liber, în beneficiul stării generale și al sănătății copitelor.

Mediu de creștere

Bovinele Angus se adaptează la o gamă largă de climate. Rezistă bine la frig și umezeală, dar au nevoie de umbră și apă din belșug pe timp de căldură, pentru a evita stresul termic, o problemă care poate afecta mai ales animalele cu robă neagră expuse la soare puternic. Un gard solid, un loc de odihnă uscat și parazăpezi sau adăposturi simple îmbunătățesc bunăstarea animalelor pe tot parcursul anului.

Bovinele Angus sunt rumegătoare și își obțin cea mai mare parte a hranei din furaje precum iarba, fânul și silozul. Rasa paște eficient și transformă bine pășunea în greutate corporală, un atu apreciat de crescători. Necesarul de energie și proteine crește în ultima parte a gestației, în perioada de lactație și la îngrășare, astfel încât rația trebuie adaptată la stadiul fiziologic și la starea corporală a animalului. O cantitate suficientă de furaj grosier menține funcționarea normală a rumenului, iar concentratele sau cerealele se adaugă atunci când este nevoie de mai multă energie.

Suplimente și recompense

Asigurați suplimente minerale și de sare la discreție, adaptate solului și furajului local, întrucât deficiențele de cupru, seleniu sau alte minerale sunt frecvente în anumite regiuni. Apa curată trebuie să fie disponibilă permanent, consumul crescând semnificativ pe timp de căldură și în perioada de lactație. Orice schimbare a rației trebuie făcută treptat, pe parcursul mai multor zile, pentru ca microflora rumenului să se adapteze.

Angus este o rasă robustă, cu puține slăbiciuni genetice proprii, iar animalele bine îngrijite pot trăi 15-20 de ani, deși bovinele pentru carne sunt de obicei crescute pe cicluri de producție mai scurte. Majoritatea problemelor de sănătate sunt cele generale, întâlnite la orice bovină, precum paraziții, afecțiunile la nivelul copitelor și bolile de reproducere sau respiratorii, nu defecte specifice rasei. Câteva afecțiuni genetice recesive apar în rasă și pot fi acum depistate prin teste ADN, ceea ce permite crescătorilor să evite obținerea de viței afectați.

Îngrijire preventivă

• Respectați un program regional de vaccinare împotriva bolilor comune la bovine.
• Mențineți un plan de control al paraziților, cu deparazitare țintită și rotația pășunii.
• Folosiți testele ADN disponibile pentru a identifica purtătorii defectelor recesive în efectivul de reproducție.
• Asigurați minerale echilibrate și apă curată tot timpul anului.
• Țineți evidența sănătății, reproducerii și tratamentelor pentru fiecare animal.

Bovinele Angus ajung la maturitate sexuală în primul an de viață, dar junincile sunt de obicei montate prima dată la 13-15 luni, astfel încât să fete în jurul vârstei de doi ani. Reproducerea se face prin montă naturală, cu taur, sau prin însămânțare artificială, metodă folosită pe scară largă pentru răspândirea unei genetici valoroase. Rasa este apreciată pentru fertilitate și pentru ușurința fătării, întrucât vițeii au de obicei o greutate la naștere moderată, iar acest lucru reduce rata fătărilor dificile.

Gestația durează aproximativ nouă luni, iar o vacă produce de regulă un vițel pe an. Gemenii sunt rari. Vițeii nou-născuți se ridică și încep să sugă în câteva ore, iar vacile Angus sunt mame grijulii, cu lapte suficient pentru creșterea vițelului până la înțărcare, în jurul vârstei de 6-8 luni. Trăsăturile de robă neagră și lipsa coarnelor se transmit puternic la urmașii metiși, motiv important pentru care rasa este folosită în programele de încrucișare.