Suri

Suri este unul dintre cele doua tipuri de alpaca recunoscute, celalalt fiind Huacaya. Este un camelid originar din Anzii Cordilieri ai Americii de Sud, iar trasatura sa distinctiva este blanita care creste in suvite subtiri, rasucite, ce atarna vertical de-a lungul corpului in loc sa se extinda in afara. Fibra are un luciu pronuntat si o textura fina si neteda, prin care Suri se deosebeste net de blana mai deasa si cretata a Huacayei.

Surii sunt animale mari. Un adult are in mod obisnuit aproximativ 90 cm la greaban si cantareste intre 55 si 85 kg, masculii fiind, de regula, mai grei decat femelele. Sunt crescuti in principal pentru fibra, nu pentru carne, iar un singur animal produce cativa kilograme de lana pe an. Suri este mai rar dintre cele doua tipuri de alpaca, reprezentand o fractiune redusa din populatia totala a speciei.

Ca temperament, Suri este bland, calm si oarecum rezervat. Animalele sunt sociabile intre ele si curioase fata de mediul inconjurator, insa tind sa mentina distanta fata de oameni pana cand sunt obisnuite cu contactul uman. Sunt animale de turma si nu se descurca bine atunci cand sunt tinute singure.

Cui i se potriveste

Suri se potriveste micilor fermieri si producatorilor de fibra care pot oferi pasune, o turma companion si adapost impotriva caldurii si a umezelii. Deoarece blanita este fina si se pastreaza greu curata, Suri necesita conditii mai igienice decat alte animale de ferma. Nu este alegerea potrivita pentru cineva care doreste un singur animal sau un animal de paza, intrucat alpacalele sunt animale de prada ce depind de turma pentru siguranta.

Alpacalele au fost domesticite in Anzii inaltii ai Perului, iar dovezile arheologice si genetice indica domesticirea din vicuna salbatica cu cateva mii de ani in urma. Animalele au fost centrale in economiile pastorale andine cu mult inainte de contactul european, crescute la altitudini de peste 3.500 de metri, acolo unde putine alte animale de ferma puteau supravietui.

In timpul Imperiului Inca, fibra de alpaca era un material de valoare, iar cele mai fine blanite erau rezervate textilelor de inalt statut. Tipul Suri, cu suvitele sale lungi si lucioase, este adesea descris in acest context drept o fibra de considerat aparte, desi animalele erau gestionate alaturi de Huacaya in turme mixte.

Cucerirea spaniola din secolul al XVI-lea a perturbat pastoritul andin. Un numar mare de camelide au pierit, iar populatiile de reproductie s-au redus, diminuand diversitatea fondului genetic supravietuitor. Cresterea alpacalelor a persistat in principal la pastorii indigeni din regiunile montane indepartate ale Perului, Boliviei si Chileului.

Incepand cu sfarsitul secolului al XX-lea, alpacalele au fost exportate din America de Sud in America de Nord, Europa, Australia si Noua Zeelanda, unde crescatorii au constituit turme pentru productia de fibra. Suri a ramas tipul mai putin frecvent dintre cele doua pe parcursul acestei expansiuni si este in continuare crescut in numar mai mic decat Huacaya la nivel mondial.

Suri are un gat lung, o postura dreapta si un schelet fin, tipic alpacalelor. Trasatura sa cea mai recunoscuta este blanita, care creste in suvite separate ce se rasucesc de-a lungul lor si se aseaza stranse pe corp. Aceste suvite dau animalului un contur plat, drapat, cu totul diferit de aspectul rotunjit si pufos al Huacayei. Fibra are o stralucire vizibila si o senzatie racoritoare, neteda la atingere.

Blana si culorile

Fibra Suri apare intr-o gama larga de culori naturale, de la alb si cafeniu deschis prin nuante de maro si gri pana la negru pur, incluzand si animale cu blanita multicolora. Blanitele albe si deschise sunt adesea preferate de producatori, deoarece prind bine vopseaua. Blanita acopera cea mai mare parte a corpului, in timp ce fata si partile inferioare ale picioarelor au par mai scurt. Diametrul fibrei este cel mai fin la animalele tinere si tinde sa se ingroase odata cu varsta, motiv pentru care valoarea blanitei este maxima in primii ani.

Surii sunt animale linistite si echilibrate. Sunt blanzi si calmi in manipularea de rutina si rareori se comporta agresiv fata de oameni. Dispozitia lor naturala este rezervata: un Suri care nu a fost mult manipulat va pastra distanta si poate tresari la contact, in timp ce animalele obisnuite cu oamenii devin vizibil mai relaxate.

In prezenta celorlalti alpaca, Suri este sociabil si se integreaza in ierarhia turmei fara conflicte majore. Animalele comunica prin diferite tonuri de hum si prin postura corporala si au nevoie de cel putin unul sau doi companioni din aceeasi specie pentru a se simti in siguranta. Tinut singur, un alpaca devine stresat.

Fata de persoanele straine, Suri este curios, dar prudent. Va observa o persoana noua de la distanta sigura inainte de a se apropia. Scuipatul, comportamentul pentru care alpacalele sunt cel mai bine cunoscute, este adresat in principal colegilor de turma in disputele legate de mancare sau statut si nu este indreptat spre oameni decat cand animalul se simte incoltit. Surii coexista in general bine cu animale domestice calme precum oile sau caprele, dar nu trebuie considerati gardieni ai turmei.

Alpacalele Suri sunt rezistente in climele racoroase, insa necesita o gestionare axata pe protejarea blanitei si pe confortul animalului. Fibra in suvite retine usor vegetatia si murdaria, astfel incat pasunea si asternutul trebuie pastrate rezonabil de curate pentru a conserva valoarea blanitei.

Toaletare

• Tundeti o data pe an, de obicei primavara, pentru a extrage intreaga blanita si a preveni stresul termic din vara
• Taiati unghiile de cateva ori pe an, deoarece cresc continuu si se pot deforma daca sunt neglijate
• Verificati periodic dintii si rotunjiti dintii de lupta la masculi dupa necesitate
• Evitati perierea intensa a suvitelor, care poate rupe structura fibrei ce confera blanitei Suri specificul sau

Miscare

• Asigurati pasune deschisa pentru pasunat zilnic si miscare libera
• Lasati spatiu suficient pentru ca turma sa alerge, lucru pe care il face in reprize scurte
• Nu este necesara nicio miscare structurata dincolo de accesul la un padoc

Mediul de viata

Surii au nevoie de un adapost uscat, umbrit si bine ventilat care sa ii protejeze de soare, ploaie si vant. Tolereaza bine frigul cand sunt uscati, insa sufera in caldura si umiditate, asadar umbra, aerisirea si accesul la apa sunt importante pe vreme calda. Imprejmuirea trebuie sa tina pradatorii afara, nu doar sa pastreze turma in interior. Densitatea de populare trebuie sa lase suficienta pasune pentru a limita acumularea de paraziti.

Alpacalele sunt pasunatori eficienti, cu un stomac cu trei compartimente adaptat la furajele fibroase. Baza dietei unui Suri trebuie sa fie pasunea si fanul din graminee. Furajele de buna calitate acopera in general cea mai mare parte a nevoilor nutritive, iar supraalimentarea cu cereale sau cu pasuni bogate duce la obezitate si probleme digestive. Accesul la apa curata in permanenta este esential.

Deoarece solurile din America de Sud difera de cele din zonele unde alpacalele sunt crescute in prezent, echilibrul mineral poate fi o problema. Multi crescatori ofera un amestec mineral specific camelidelor pentru a acoperi deficitele, in special selenium si vitamina D in regiunile cu lumina solara limitata.

Recompense si suplimente

Cantitati mici de legume simple sau fructe pot fi oferite ocazional ca recompense, insa acestea trebuie limitate pentru a evita tulburarile digestive si comportamentul insistent. Un supliment mineral liber, formulat pentru camelide, este mai util decat recompensele alimentare, iar un medic veterinar sau un nutritionist poate oferi indicatii privind deficientele locale si suplimentarea femelelor gestante.

Cu o gestionare corespunzatoare, un alpaca Suri traieste intre 15 si 20 de ani. Animalele sunt robuste in conditii racoroase si uscate, insa se confrunta cu un set previzibil de riscuri de sanatate legate de climat, paraziti si nutritie. Multe probleme sunt mai usor de prevenit decat de tratat, astfel incat observatia regulata a conditiei corporale, a apetitului si a dejectiilor reprezinta baza sanatatii unui alpaca.

Ingrijire preventiva

• Evaluarea conditiei corporale dupa un program regulat
• Un program de combatere a parazitilor planificat impreuna cu medicul veterinar, inclusiv prevenirea viermilor meningeal acolo unde este relevant
• Vaccinare anuala sau sezoniera conform recomandarilor medicului veterinar local
• Suplimentare minerala adaptata regiunii
• Taierea unghiilor si controale dentare periodice
• Tundere pentru prevenirea stresului termic estival

Femelele alpaca ating conditia de reproductie la aproximativ 12 pana la 18 luni, odata ce au atins dimensiunile necesare, in timp ce masculii se matureaza ceva mai tarziu. Alpacalele sunt ovulatoare induse, adica femela elibereaza un ovul ca raspuns la imperechere si nu dupa un ciclu fix, astfel incat montele pot fi programate de crescator si organizate tot timpul anului in climatele potrivite.

Gestatia este lunga, de aproximativ 11 pana la 12 luni, si produce aproape intotdeauna un singur pui, denumit cria. Gemenele sunt rare si supravietuiesc rar. Nasterile au loc de obicei in timpul zilei, fapt care se crede ca ajuta noul-nascut sa se usuce si sa se ridice inainte de racea noptii in Anzi.

Un cria nou-nascut cantareste in mod obisnuit intre 6 si 9 kg si isi gaseste de regula mama si incepe sa suga in cateva ore. Criaii sunt intarcati la aproximativ cinci pana la sase luni. Criaii Suri trebuie verificati timpuriu pentru tipul de blanita, deoarece formarea suvitelor indica trasatura specifica Suri. Programele de selectie urmaresc fineta, luciul si structura suvitelor, iar in cadrul unei turme o linie feminina valoroasa este la fel de importanta ca alegerea armassarului.